Te iubesc?!

"Te iubesc!", sunt două cuvinte care le auzi mai tot timpul. Te uiți în stânga, vezi un cuplu care își declară dragoste eternă, te uiți în dreapta vezi doi copii: "Te iubesc!" ii spune băiețelul fetiței.
Toți folosim aceste două cuvinte, dar de ce le folosim? De ce spunem "Te iubesc!"? Spunem doar că am auzit de la alții? Spunem pentru că așa simțim?
Hei, dar cum ne dăm seama când trebuie să spunem:"Te iubesc!"? Iți apare o lumină in față și îți face un semn când e momentul potrivit? Sau spui cuvintele astea ca și cum ai spune: ”Azi n.am chef să merg la școală!”.
Părerea mea e că dacă într.adevăr vrei să spui aceste cuvinte, trebuie să le spui din inimă și să aștepti momentul potrivit. Și tu cititorule mă vei intreba când e acel moment? Răspunsul meu este: Nu.ți fă griji, îți vei da seama singur..

"Protectie" neconditionata..

- Tot timpul vroia sa fie in centrul Universului, dar a realizat ca a fi cu el inseamna sa.l imparta.
- Si asa a facut?
- La inceput a fost greu; dar apoi a realizat ca era destinul lui sa ajute oamenii. Nu pot sa ma abtin sa nu ma gandesc, ca era preocupat sa.i ajute pe altii, ca nu era nimeni sa.l protejeze.
- Ei bine, de aceea nu este real.
- Fiecare are nevoie de cineva sa.l protejeze din cand in cand.

Voi aveti astfel de persoane pe langa voi? Persoane care sa va protejeze si pe voi din cand in cand..

"Te vezi aievea numai în ştersele portrete.
Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta,
Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita..."
(Ion Pillat - Aci sosi pe vremuri)

O fila dintr-un jurnal inexistent..

1 Aprilie 2011
Ora 22 si ceva, nu.mi mai amintesc exact, desi a trecut putin timp de atunci.
Ma uitam la televizor si mai pierdeam timpul pe messenger, ca orice alt adolescent plictisit.
Uite ca nu dureaza mult si intru in vorba cu ea. Incepem ca orice alta discutie de pana acum, mai radem de ceea ce vedem la televizor si usor usor ducem vorba la un subiect mai delicat (prea delicat se pare).
Vorbim ce vorbim si la un moment dat, spune ceva de genul: "trebuie sa iti spun ceva". Ei bine nu a spus chiar asa, dar acuma nu o sa reproduc exact spusele ei ca s.ar supara si chiar nu vreau asta, pentru ca totul va fi ca inainte (ei bine, aproape tot).
Raspunsul meu a fost: "banuiesc ce vrei sa imi zici" (din nou precizez ca nu sunt exact cuvintele pe care le.am folosit si atunci).
Deodata.. explodeaza reactorul de la Gugushima, Fukushima.. sau cum so chema locul ala (momentan nu prea ma intereseaza).
.....................................................................................................
Au urmat explicatii inutile, pentru ca eu am inteles totul de la bun inceput. Totul s.a intamplat in mintea unui adolescent de 16 ani caruia ii place sa viseze lucruri tabu pentru el.
Asta a fost o pagina dintr.un jurnal inexistent.