LUMEA MEA..

Ea: De ce nu strigi in gura mare sa auda toata lumea cat de muult ma iubesti?
El: Vrei sa auda lumea?
Ea: Daa..
El: Stai putin..
(dupa 5 minute)
El:(soptindu.i la ureche ) Teee iubesc!!
Ea: Dar de ce imi soptestii?
El: Pai tu esti LUMEA MEA.

Magia unui sarut

Eu, ea.. si o seara ploioasa de vara.
- Care e fantezia ta? am intrebat.o eu.
- Sa ma sarut in ploaie! Dar a ta?
- Sa fiu eu cel sarutat de tine in ploaie.
Dupa cateva momente de tacere:
- Hai sa iesim la o plimbare! am spus eu.
- Intotdeauna am vrut sa ma plimb prin ploaie, iar acum ca sunt cu tine, va fi un moment mai special.
Cand am iesit pe usa casei, ploaia a incetat. Iar pe chipul ei, zambetul colorat s.a transformat intr.un zambet monoton si trist. Si.a apropiat capul de pieptul meu si nu zicea nimic.
Dupa cateva momente de liniste, i.am ridicat barbia si i.am sarutat buzele moi..
M.a strans in brate. Eu, neindemanatic ca de obicei, o mangaiam cu mainile mele mari si grele, insa ea nu zicea nimic, ii placea ca o alint, ca o mangai, ca sunt langa ea.
Magia acelui sarut, a facut ploaia sa cada.. Mai intai cateva picaturi timide, iar apoi totul a fost exact cum isi dorea EA. Fantezia despre care vorbeam cu cateva minute in urma a devenit realitate, si pentru ea si pentru mine. 8->
Magia unui sarut a fost de-ajuns.. :x

Aceasta postare e pentru tine pitic!:x
Tee iubeesc! :x

:-j

Nu mai reziiiiiiiiiiiist X_X... Pur si simplu mi.a ajuns.. Simt ca explodez, simt ca ma descompun..M.am saturat sa mi se faca dor de acele vremuri, m.am saturat sa am amintiri, m.am saturat de tot.. Se zice ca e bine sa ai amintiri, in special de alea frumoase.. Ei bine, cine a zis asta, probabil a fost un idiot (cel putin asta cred in momentul asta). Vreau sa dispar, vreau sa plec undeva departe, departe de tot, undeva unde sa fiu doar eu, singur singurel. Nici macar umbra sau sufletul sa nu fie langa mine.. Sa fiu doar eu..
P.S. Nu stiu de ce mai postez pe blog, ca orisicum nu mai citeste nimeni, dar ma rog:-j.

R (frantuzesc) si I (romanesc)

................................................
Y: In ce categorie m-ai pus ?
X: Stai sa vad, ca ma intai vroiam sati zic salut dar nu stiu in ce categorie te-am bagat
Y: Aa` da .. salut !
X: Team pupat!
Y: Asa din prima?
X: Esti la: Frenzi. Mai avem disponibile locuri la: Colegi de clasa, la Colegi de clasa vechi ... la Ex girlfriends etc.
Y: Atunci asa e cel mai bn`. Asa... si sa facem cunostiinta
X: Mai am: Family
Y: Eh` acolo n-am loc. Asa, is „I”
X: „R”
: Cu ,,R'' frantuzesc
Y: Frumos nume .. incantata
X: Si eu, dar totusi...nu prea...ca eu stiam cum te cheama si nu mai are nici un farmec
Y: Api si eu da nah`, asa-i frumos
X: Asa-i frumos. Ok,sa zicem ca-s incantat
X: Deci.... incepem prin obositoare intrebarea: ce faci? Sau sarim peste?
Y: Sarim peste ca deja cred ca stii raspunsu`: " bn , pe net "
X: Sau mai putea fii: vorbesc cu tine...fraiere...
Y: Noo`, nu fac eu deastea
X: Foarti bine, esti de-a mea
...........................................
X: Deci, ai ochii albastrii?
Y: Da ..
X: Ce tareeeeee!!!
Y: Tu, caprui sau negrii?
X: Depinde cum bate soarele..
Y: Api si la mine se schimba, se fac si verzi si grii..
X: La mine albastrii si verzi..
X: Grii?
Y: Daa` .. grii
X: Vii odata si ne uitam ochi in ochi..
Y: Poate o sa vezi pe ai mei odata ..
Y: Asa... Cati ani ziceai ca ai?
X: 1x.... dar pentru ca nu-mi cunosti buletinul sa zicem 1x..
Y: Eh` tinerel tinerel, ma ajungi ..
X: Tu?
Y: Eu 1x . in luna X fac 1X
X: Ohhhhhh. It's so sweet..
Y: Daa` ..maxim
X: Nu-i maxim, ii pur si simplu sweet..
Y: Bine sweet` atunci ..
X: Sweeeet, ca profa de engleza: un ,,e'' luuung. Intelegi tu...
Y: Inteleg eu..
...........................................
X: Eu cand merg la orasul X mai intai ma culc in masina..
Y: Ce drum mult mai ai ca sa poti dormi..
X: stii ce misto te scoli direct in parcare la mall..
Y: Da nu ` ..
X: Da de cele mai multe ori..daca te culci pe toata bancheta, ca pe pa te trezesti mai intai sub scaunele din fata si dupa in parcare la mall..

Te iubesc?!

"Te iubesc!", sunt două cuvinte care le auzi mai tot timpul. Te uiți în stânga, vezi un cuplu care își declară dragoste eternă, te uiți în dreapta vezi doi copii: "Te iubesc!" ii spune băiețelul fetiței.
Toți folosim aceste două cuvinte, dar de ce le folosim? De ce spunem "Te iubesc!"? Spunem doar că am auzit de la alții? Spunem pentru că așa simțim?
Hei, dar cum ne dăm seama când trebuie să spunem:"Te iubesc!"? Iți apare o lumină in față și îți face un semn când e momentul potrivit? Sau spui cuvintele astea ca și cum ai spune: ”Azi n.am chef să merg la școală!”.
Părerea mea e că dacă într.adevăr vrei să spui aceste cuvinte, trebuie să le spui din inimă și să aștepti momentul potrivit. Și tu cititorule mă vei intreba când e acel moment? Răspunsul meu este: Nu.ți fă griji, îți vei da seama singur..

"Protectie" neconditionata..

- Tot timpul vroia sa fie in centrul Universului, dar a realizat ca a fi cu el inseamna sa.l imparta.
- Si asa a facut?
- La inceput a fost greu; dar apoi a realizat ca era destinul lui sa ajute oamenii. Nu pot sa ma abtin sa nu ma gandesc, ca era preocupat sa.i ajute pe altii, ca nu era nimeni sa.l protejeze.
- Ei bine, de aceea nu este real.
- Fiecare are nevoie de cineva sa.l protejeze din cand in cand.

Voi aveti astfel de persoane pe langa voi? Persoane care sa va protejeze si pe voi din cand in cand..

"Te vezi aievea numai în ştersele portrete.
Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta,
Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita..."
(Ion Pillat - Aci sosi pe vremuri)

O fila dintr-un jurnal inexistent..

1 Aprilie 2011
Ora 22 si ceva, nu.mi mai amintesc exact, desi a trecut putin timp de atunci.
Ma uitam la televizor si mai pierdeam timpul pe messenger, ca orice alt adolescent plictisit.
Uite ca nu dureaza mult si intru in vorba cu ea. Incepem ca orice alta discutie de pana acum, mai radem de ceea ce vedem la televizor si usor usor ducem vorba la un subiect mai delicat (prea delicat se pare).
Vorbim ce vorbim si la un moment dat, spune ceva de genul: "trebuie sa iti spun ceva". Ei bine nu a spus chiar asa, dar acuma nu o sa reproduc exact spusele ei ca s.ar supara si chiar nu vreau asta, pentru ca totul va fi ca inainte (ei bine, aproape tot).
Raspunsul meu a fost: "banuiesc ce vrei sa imi zici" (din nou precizez ca nu sunt exact cuvintele pe care le.am folosit si atunci).
Deodata.. explodeaza reactorul de la Gugushima, Fukushima.. sau cum so chema locul ala (momentan nu prea ma intereseaza).
.....................................................................................................
Au urmat explicatii inutile, pentru ca eu am inteles totul de la bun inceput. Totul s.a intamplat in mintea unui adolescent de 16 ani caruia ii place sa viseze lucruri tabu pentru el.
Asta a fost o pagina dintr.un jurnal inexistent.

Iubire interzisa (partea III)

Vănătorii de sentimente descălecară scoţându-şi săbiile din teacă. Domniţa dezgolită de haine şi teamă fu trasă din îmbrăţişare, aruncată pe cal şi dusă în galop către conacul boierului. Printre ţipetele deznădejdii, prin disperarea că dragostea curată este curmată cu brutalitate de oştean lefegiu, tânăra domniţă mai apucă să vadă doar funia care era aruncată peste creanga groasă a stejarului… Băiatul îi făcu semn cu mâna, ca şi cum i-ar fi spus că totul va fi bine pentru amândoi. Apoi simţi cum este târât de oşteni şi cunoscu răceala frânghiei pusă în jurul gâtului.
Luna se ascunse în nori, pădurea se chirci în faţa deznodămîntului inevitabil, iar de undeva, din depărtare, urletul unui lup se contopi cu ţipăt de domniţă şi cu trosnetul crengii de stejar mult prea bătrână pentru a fi ruptă de greutatea unui băieţandru găsit vinovat de dragoste interzisă…

Iubire interzisa (partea II)

Îi înconjura iarba înaltă şi se iubeau pe pat de flori culese de el atunci când ajunseseră în poiană. Picături de sudoare se amestecau cu lacrimi de bucurie, iar degetele mâinilor explorau trup şi pasiune cu o frenezie la care pădurea asista lăsând să cadă, din când în când, câte o frunză, ca un omagiu adus iubirii. Domniţa, fată de boier cu stare, sortită unui mariaj profitabil, îşi despletise cozile lungi, galbene ca lanurile de grâu, îşi scosese rochia destinată balului la care nu mai ajunsese şi se învelise cu părul, chemându-l către ea. Îi şoptise cu minte de copilă că nimeni nu le poate interzice o dragoste care tulburase visele amândorura… Iar el, cuprins de o patimă pe care nu şi-o imaginase niciodată, o atinsese aproape evlavios, simţind pielea fină şi inima care bătea din ce în ce mai tare, făcând pieptul să tresalte spasmodic. În braţele ei, lumea căpăta alte contururi, până şi liniştea nopţii părea că le cântă la ureche o simfonie a amorului gustat până la ultima picătură…
Iubirea le fu scurtă…

Soarele..

Natura.. florile.. soarele.. si noi toti. Noi toti ne bucuram de ele, ne bucuram de tot ce ne este dat; e o bucurie falsa, o bucurie fara de pacat.
Oare de ce sa ne gandim ca stelele sufera dupa vreo fiinta de pe pamant? N.am fi stiut daca Eminescu (Luceafarul) nu ar fi scris, si de unde am fi invatat sa ne bucuram de iarna, daca Cosbuc (Iarna pe ulita) nu ar fi scris.o intr.o mica carticica.
Asa trec zilele, trecem si noi, dar soarele.. soarele pe cer este la fel de vioi, nu stim noi nimic despre el, stim ca mereu a fost acolo sus si mereu ne.a bucurat cu cadura sa. Soarele, atat mister luminat in jurul sau, atat de multa lumina si tandrete si totusi nici macar in vise nu il atingem si nu.i simtim privirea.

Iubire interzisa (partea I)

Se înserase grabnic peste sărutul lor pătimaş şi o lună rotundă le revărsa galben de stele peste feţele îmbujorate. Pădurea, transformată din decor înfrunzit în paznic al unei iubiri interzise, le veghea îmbrăţişările întinzându-şi crengile bătrâne către o nouă dimineaţă. Întinşi în iarbă, îndrăgostiţii nocturni se lăsau pradă simţurilor, atingându-se, învăţând să se cunoască milimetru cu milimetru, unindu-şi trupurile fierbinţi şi sorbindu-şi, unul altuia, lacrimile. Fugiseră împreună, cu doar câteva ore înainte, luând drept unic bagaj speranţa că vor găsi un loc numai al lor, un loc în care dezmierdările să nu fie vânate de priviri indiscrete, de orgolii nemăsurate şi de concepţii învechite. Se priveau în ochi şi el vedea cum străluceşte luna în ochii căprui ai fetei pe care şi-o dorea cu toată fiinţa parte integrantă din sufletul lui. O iubea. Mult. Aşa cum iubesc numai cei care reuşesc să deschidă o fereastră a sufletului pentru a permite iubirii să intre.
În urma lor, vănătorii de sentimente alergau pe cai înspumaţi, negri ca nopţile fără lună, pentru a pune zăbală de sânge sentimentelor împărtăşite de amândoi.

Iubirea..

“O iubire mai mare e mai curand un proces de autosugestii… De cele mai multe ori te obisnuiesti greu; la inceput, sa.ti placa femeia fara de care mai tarziu nu mai poti trai. Iubesti din mila, din indatorie, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu e loial s.o jignesti, sa inseli atata incredere. Pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj. Si treptat iti trebuieste prezenta el zilnica. Inabusi in tine prezenta oricaror altor prietenii si iubiri. Toate planurile de viitor ti le faci in functie de nevoile ei. Vrei succese ca sa ai surasul ei. Orice iubire e ca un monoideism voluntar la inceput, patologic pe urma.”
Acest fragment este extras din romanul psihologic "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu.
De ce am ales acest fragment? Va las pe voi sa comentati.

Un suflet apus

Un suflet poate apune? Ce poate sa insemne apusul unui suflet? Sa fie acea frantura din viata cand simti o durere in piept si parca de nimeni nu.ti pasa, nu vrei sa.i vezi, sa.i auzi si nu conteaza ca.ti sunt prieteni? Prietenii sunt de azi, de ieri, de maine .
Sa fie oare momentul in care din intamplare sufletul tau primeste si infaptuieste o mica-mare transformare, in care el devine mai imun, mai nepasator la tot ceea ce il inconjoara? Prezentul este drastic, pentru ca avem in noi ceva ce nu multi dintre noi vor sa simta sau sa para doar nepasatori.
Asa este oare?
Sufletul nu moare, el cade intr.o tristete apasatoare. Tristetea este doar de prefata, caci simtim c.a murit, fara vre.o urma de speranta. Acum el e in incovalescenta sentimentala. Lasa.l! Lasa.l singur intr.o scara, sau pe o strada goala, lasa.l te rog sa.si revina! El a primit un soc ce nu i.a priit deloc, caci el este micut, precum un nou nascut, nu stie ce face, nu stie ce faci tu, caci tu vrei sa nu fii asa, dar stii: "nu te lasa sufletul". Suntem toti o apa si.un pamant si.un pumn de lut.
Acum tu (ca persoana) cersesti la un colt iubire si crezi ca asta il va ajuta si il vei inveseli cumva, dar acum, nimic nu face bine, decat o liniste deplina, deplina, deplina.. El trebuie sa stie cum este asa: o liniste in care si tacerea sa se auda, sa se auda ca tu esti tot ce ai, strain esti in viata ta. O viata incerci sa te cunoscti sau sa ma cunosti si murim mult prea repede, inconjurati de milioane de pereti, pereti fara gram de iubire. Voi stati langa mine, tacuti si ascultatori... dupa ce mor eu cine va vorbi cu voi?

How it would be?

How it would be if:

...

...

It would be much better!

Viata dupa EA..

In fiecare zi aceeasi rutina:
EL merge acasa cu un suras formal, purtand acelasi monolog banal.
Totul pare pustiu fara ea, si.a pierdut orice speranta, simte ca o parte din viata lui a pierit, odata cu pierderea Ei.
O zareste pe strada, dar totul e in zadar. EA care il astepta plangand cand EL uita sa mearga, il privea acum ca pe un strain.
A trecut ceva timp de cand a plecat (EA), dar EL deabia acum realizeaza cat de draga ii este, deabia acum, cand este doar in amintirile lui, realizeaza cat de mult a iubit.o si inca o mai iubeste.
Doar cand a plecat si nu a mai fost a lui, adevarata dragoste a iesit la iveala: EL doar pe EA o iubea..

Un glas mincinos si dulce..

Sunt ceea ce tu ai lasat singur intr.o scara goala, intr.o culme de deal abrupt, si sunt doar un vesnic nemuritor pribeag, ce sta singur atarnat de un fir de ata, sunt tot ce tu nu mai ai acum.
Stateai, pierdeai timpul, visand lucruri tereste, iar eu in tot acest timp eu stateam pe un nor ascuns si auzeam si vedeam ce tot tu vedeai. Gandeai ca n.au sa te ajunga niciodata vocile din capul tau, acum iti spun ca n.ai sa mai vezi pe nimeni si ai sa pleci intr.un loc diform de realitate si spatiu, departe de viata si... Singurul motiv si viciu ce te definea ca om, o ploaie rece, pe langa tine cade, tu nu o simtit, esti trista, incepi sa plangi, plangi caci atat ti.a mai ramas, din tot ce ai avut ai dat totul pentru un singur glas mincinos si dulce, caci viata ta este acum la rascruce.

O poveste...

Si asa e, e viata mea, a ta, a nimanui, a nimanui celebru ...vorba unui vechi... ce.i acum departe, el a reusit sa treaca peste tot si toate, peste munti si tone de dezamagiri. El e departe acum, nu mai stie ce.i aia iubire sau dezamagire, el e acum acolo unde noi n-am ajuns, pentru ca eu inca mai scriu si tu inca ma mai citesti. El nu s.a gandit vreodata ca iubirea este o alta poarta spre Iad, el nu s.a gandit nici.un moment ca, iubirea este doar un simplu pergament ce se va rupe usor, caci sufletele noastre sunt goale, sunt pline de nimic...
Toti suntem niste naluci, iubim, dezamagim, apoi ramanem niste oameni de nimic, tristi si fara vreo urma de zambet, caci asa ne este firea sa ramanem... sa ramana... sa ramaneti...
EL a iubit.o si EA nu.l iubea, caci asa era firea ei, sau poate asa iubea ea, povestea este destul de complicata, iubirea vine, sta, dar nu te asteapta, nu te asteapta sa te razgandesti, caci astazi a fost aici, maine in mormant. Nu glumi cand vine vorba despre ea, caci ea glumeste si gluma e fatala. Draga mea, l.ai lasat sa plece, cand el iubea in tine orice gest si orice urma de tandrete, ti.a lasat acum in spate niste randuri intr.un caiet ce avea sa va desparta, tu nu l.ai mai vazut de atunci, el a plecat in cuibul sau, n.ai sa.l mai vezi vreodata, gandul lui a fost o fata ...si a plecat acum: La revedere, ramas bun! Ne vedem in visul ei cu mine ce niciodata n.o sa.l aiba...

Ploaia...

Cum ar sa fi sa adormit amandoi sub o ploaie abundenta, sa adormim noi asa singurei, fara haine, umbrele sau ale tale reprosuri. Inchide ochi stai relaxata, respira incet sa nu sperii natura ce ne inconjoara, nu fa miscari bruste sa nu sperii ploaia asta rece ce ne acopera acum cu ai sai stropi reci. E o ploaie sfanta, rupta de realitate, rupta de mistere, o ploaie rece fara nori sau tunete si chiar fara milioane de fulgere, e doar o ploaie rece care uda sufletul celui ce acum ar dori inca o data buza rece sa vina sa ti.o sarute, sa.ti simta inima cum bate...

Simplu Eu...

As putea fi eu acel ce se ingropa in noroi, as putea singur sa.mi plang de mila si tot eu sa ma cred apoi, as putea fi eu acel nemuritor, ganditor, erou sau chiar vreun filozof, dar nu, nu vreau. Sunt eu, timid, nebun, sarcastic, dar asa sunt eu. Simplu eu, mereu zambitor, dar mereu cu sufletul gol, mereu ganditor la cea ce a fost sa fie si regret momente ce as putea sa.mi fac singur vreo prostie,singur sa ma dau cu capul de un perete si sa realizez ca viata e asa cum este ea: roza-verde.. Monstrii ce.i am in cap, cu fruntea sus ii lovesc cu ganduri si imagini, ce lor nu le plac. Simplu muritor si trecator, simplu EU..

"...o lovitura de pumnal pune capat la toate!"

Cand totul se darama in jurul tau si nu stii unde sa te ascunzi, cand totul este monoton, cand viata iti joaca feste, cand te.ai plictisit de tot si nu mai stii ce sa faci: "...o lovitura de pumnal pune capat la toate!"