E seara..
O seara cu luna plina..
Iar peste tot afara e lumina..
O lumina ciudata care ma duce departe..
Departe de realitate..
O realitate transformata intr-o lume incolora..
Unde toti din jur ma privesc ciudat..
Ca si cum nici n-as fi existat..
Toti ma cred un criminal..
Ca am ucis totul ca un barbar..
Un barbar pe care l-ai iubit..
Dar care te-a dezamagit..
Te-a dezamagit si ai suferit..
A suferit si el alaturi de tine..
Dar totul a fost separate in doua destine..
Destine care nu s-au potrivit..
Iar noi am avut de suferit..
Acum, fiecare o ia pe un alt drum..
Un drum pe care vrei sa faci totul diferit..
Dar pe care o sa ai mai mult de suferit..
Acum ma intorc la realitate..
Unde sper sa gasesc ceva aparte..
Sper ca totul sa revina la normal..
Un normal inca bantuit de imaginea ta..
Imaginea ta care nu ma lasa..
Nu ma lasa sa te uit..
Sa uit clipele frumoase petrecute impreuna..
Cand inca eram doi copii ce se tineau de mana..
o nouă formă
Acum 10 luni
2 comentarii:
bai, ce sa zic. fain :).acum sa te si critic oleaca asa ;)) : ai anumite repetitii cum ar fi acolo cu "Te-a dezamagit si ai suferit.." si "Iar noi am avut de suferit.." si inca unu "Dar pe care o sa ai mai mult de suferit..". sau cand termini un vers cu un cuvant si urmatorul il incepi cu acelasi cuvant.. e putin suparator pentru mine. nah asta e parerea mea nu zic ca trebuie neaparat sa te ghidezi dupa ea. o sa incerc sa mai aduc "critici"
p.s. : nu mi-o lua in nume de rau :d
poet ti faci mama:P
Trimiteți un comentariu