Un robot..

Toti ma acuza ca sunt prea realist... Apare ca de obicei intrebarea: De ce?.. Incerc sa gasesc o explicatie.. dar nu reusesc.. Eu zic ca poate nu le convine.. ca ii deranjez din lumea "perfecta" pe care si-au creat-o si isi zic: "Ce sa caute ciudatul asta, robotul asta in lumea mea?".. Intr-adevar... eu sunt mai realist.. dar de ce trebuie ca cei din jur sa se comporte diferit fata de mine??:-?.. Toti ma cred un robot care invata.. se zbate sa supravietuiasca in lumea asta cruda si ciudata totodata.. Ei nu stiu insa ca un robot poate avea si el o parte sensibila...
Cand se gandesc la un robot imediat le trec prin minte urmatoarele chestii: om de tabla, tinichea.. sau din ce o fi facut... un obiect care indeplineste ordinele primite.. un om cu inima de piatra.. care nu poate impartasi sentimentul de dragoste.. Ei nu vad si partea sensibila a robotului..El poate impartasi dragostea..si nu ma refer la dragostea fata de parinti ci la dragostea pentru acea persoana de langa el care il ajuta sa treaca prin momentele grele si care ii impartaseste reciproc acest sentiment...Singura dilema ramasa este aceea ca nimeni nu vrea sa-si impartaseasca sentimentele cu un ANDROID.. El sufera cand este ranit si cand cei din jur il trateaza diferit fata de ceilalti... dar din nefericire pentru ei.. El (robotul) s-a obisnuit cu chestia asta..si acum ramane indiferent.. Asa ca oricat ar incerca ei sa-l scurtcircuiteze, EL intotdeauna se va intoarce mai puternic decat atunci cand a fost invins.. Nu vreau sa jignesc pe nimeni prin postul asta ;)...Fiecare intelege ce vrea, eu am scris doar ce am simtit..