Se înserase grabnic peste sărutul lor pătimaş şi o lună rotundă le revărsa galben de stele peste feţele îmbujorate. Pădurea, transformată din decor înfrunzit în paznic al unei iubiri interzise, le veghea îmbrăţişările întinzându-şi crengile bătrâne către o nouă dimineaţă. Întinşi în iarbă, îndrăgostiţii nocturni se lăsau pradă simţurilor, atingându-se, învăţând să se cunoască milimetru cu milimetru, unindu-şi trupurile fierbinţi şi sorbindu-şi, unul altuia, lacrimile. Fugiseră împreună, cu doar câteva ore înainte, luând drept unic bagaj speranţa că vor găsi un loc numai al lor, un loc în care dezmierdările să nu fie vânate de priviri indiscrete, de orgolii nemăsurate şi de concepţii învechite. Se priveau în ochi şi el vedea cum străluceşte luna în ochii căprui ai fetei pe care şi-o dorea cu toată fiinţa parte integrantă din sufletul lui. O iubea. Mult. Aşa cum iubesc numai cei care reuşesc să deschidă o fereastră a sufletului pentru a permite iubirii să intre.
În urma lor, vănătorii de sentimente alergau pe cai înspumaţi, negri ca nopţile fără lună, pentru a pune zăbală de sânge sentimentelor împărtăşite de amândoi.
o nouă formă
Acum 10 luni
3 comentarii:
Cât de frumos... :-x
Sper din tot sufletul să scrii şi următoarele părţi ;;).
@Iuliana: O sa scriu si urmatoarele parti, dar sa le "modelez" intai:)
astept si partea a doua sincer ma prins oleaca sa fac si eu o poveste dar normal despre uratenia lumii nu despre iubiri interzise xD
Trimiteți un comentariu