Soarele..

Natura.. florile.. soarele.. si noi toti. Noi toti ne bucuram de ele, ne bucuram de tot ce ne este dat; e o bucurie falsa, o bucurie fara de pacat.
Oare de ce sa ne gandim ca stelele sufera dupa vreo fiinta de pe pamant? N.am fi stiut daca Eminescu (Luceafarul) nu ar fi scris, si de unde am fi invatat sa ne bucuram de iarna, daca Cosbuc (Iarna pe ulita) nu ar fi scris.o intr.o mica carticica.
Asa trec zilele, trecem si noi, dar soarele.. soarele pe cer este la fel de vioi, nu stim noi nimic despre el, stim ca mereu a fost acolo sus si mereu ne.a bucurat cu cadura sa. Soarele, atat mister luminat in jurul sau, atat de multa lumina si tandrete si totusi nici macar in vise nu il atingem si nu.i simtim privirea.