Iubire interzisa (partea III)

Vănătorii de sentimente descălecară scoţându-şi săbiile din teacă. Domniţa dezgolită de haine şi teamă fu trasă din îmbrăţişare, aruncată pe cal şi dusă în galop către conacul boierului. Printre ţipetele deznădejdii, prin disperarea că dragostea curată este curmată cu brutalitate de oştean lefegiu, tânăra domniţă mai apucă să vadă doar funia care era aruncată peste creanga groasă a stejarului… Băiatul îi făcu semn cu mâna, ca şi cum i-ar fi spus că totul va fi bine pentru amândoi. Apoi simţi cum este târât de oşteni şi cunoscu răceala frânghiei pusă în jurul gâtului.
Luna se ascunse în nori, pădurea se chirci în faţa deznodămîntului inevitabil, iar de undeva, din depărtare, urletul unui lup se contopi cu ţipăt de domniţă şi cu trosnetul crengii de stejar mult prea bătrână pentru a fi ruptă de greutatea unui băieţandru găsit vinovat de dragoste interzisă…